RISE Moldova publică contractele confidențiale de cumpărare a gazului rusesc semnate de conducerea Gazprom și Moldovagaz, dar și contextul în care acestea au fost negociate. Totodată, prezintă rețeaua de firme prin intermediul cărora gigantul rus controlează transportul, distribuția și furnizarea metanului de la sondă până la sobă.

Publicarea se face în momentul în care la Chișinău se află o delegație a Gazprom, condusă de Valeri Golubev, vicepreședinte al gigantului rus și președinte al Consiliului de Observatori al SA Moldovagaz.

Potrivit RISE Moldova, vizita delegației ruse are loc la zece ani de la „războiul gazelor” din ianuarie 2006 și startul negocierilor dintre Republica Moldova și Gazprom privind semnarea unui nou contract de import a gazelor la prețuri europene. 

În decembrie 2005, în timpul unei întrevederi cu prim-vicepremierul Republicii Moldova de atunci, Zinaida Grecianîi, președintele Gazprom, Alexei Miller, anunță despre trecerea la „prețuri medii europene”. O lună mai târziu, gigantul rus sistează timp de două săptămâni livrările de gaze spre Republica Moldova și le reduce pe cele spre Ucraina, invocând drept pretext neacceptarea de către acestea a trecerii la noile tarife.

Gazprom a reluat livrarea gazelor după ce Republica Moldova a acceptat majorarea prețului de la 80 la 110 dolari pentru o mie de metri cubi și inițierea discuțiilor pentru semnarea unui nou contract. Negocierile au durat tot anul 2006, perioadă în care prețul gazelor a crescut până la 160 de dolari pentru o mie de metri cubi.

"Am fost în calitate de negociator, dar deciziile nu le luam eu, ci alții!"

"Negocierile au durat foarte mult pentru că se insista pe prețul mediu european care atunci era de 400 de dolari pentru o mie de metri cubi. Noi am ajuns la un preț reeșalonat pe 5 ani de zile, calculat în dependență de coșul energetic din regiune. Aceasta a fost cea mai convenabilă formulă. S-a mers pe o reeșalonare și, de atunci, nici această formulă și nici contractul nu au fost schimbate. Prețul a fost convenit de comun acord între Moldovagaz și Gazprom, sub egida mea, pentru că am fost în calitate de negociator, dar deciziile nu le luam eu, ci alții", ex-premierul Zinaida Greceanâi, deputat socialist.

Semnat pentru o perioadă de cinci ani, contractul prevedea ca, de la 1 ianuarie 2007, noul preț de achiziție a gazelor să fie de 170 de dolari pentru o mie de metri cubi. În anii următori, tariful urma să crească treptat, astfel încât în 2011 să ajungă la nivelul mediu european – circa 400 dolari. 

Prevederile documentului sunt valabile și în prezent, după ce părțile așa și n-au reușit din 2011 negocierea unui nou contract. De atunci părțile semnează anual acorduri adiționale în care stipulează condițiile de livrare a metanului.

Ce prevede contractul

Semnatarii contractului au fost Valeri Golubev, vicepreședintele Gazprom, și Ghenadie Abașchin, președintele de atunci al Cărmuirii Moldovagaz. În același timp, Golubev ocupa și funcția de președinte al Consiliului de Observatori la Moldovagaz. 

"Principala problemă legată de acest contract este că de fapt transferă responsabilitatea juridică pentru neachitarea gazelor pe malul stâng al Nistrului pe Moldovagaz. Anume acest fapt le permite autorităților de la Tiraspol să afirme că nu au datorii față de Gazprom", susține Victor Parlicov, ex-director general al Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică.

O altă prevedere care, potrivit lui Parlicov, favorizează gigantul rus, este clauza că orice litigiu se examinează în baza legislației ruse. Acest punct (7.3 – n.r.) indică și instanța de soluționare a eventualelor conflicte – Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Federației Ruse.

Mai mulți juriști consultați de RISE au sugerat ideea că, pentru un contract de asemenea importanță pentru Republica Moldova, ar fi fost mai potrivită alegerea unei curți neutre de arbitraj din țări precum Franța, Marea Britanie, Austria sau Suedia.

Totodată, potrivit acordului adițional la contract, Moldovagaz este obligată să ia tot volumul de gaze menționat în document. În caz contrar, dacă devierea e mai mare de 10%, întreprinderea riscă penalități de 8% din valoarea metanului neconsumat. Pe de altă parte, depășirea cu 5% a volumelor agreate lunar se plătește conform „prețurilor europene”.

Citiți investigația AICI