Menționăm că, în februarie 2018, Naftogaz a câștigat procesul contra Gazprom în arbitrajul de la Stockholm, gigantul rus fiind obligat să îi achite prejudicii de 2,56 miliarde de dolari, pentru neîndeplinirea condițiilor privind volumul gazelor tranzitate prin Ucraina.

Recunoașterea și încuviințarea executării silite refuzată în Moldova

De atunci, la acestea s-au mai adăugat dobânzi de peste 250 milioane de dolari. În consecință, suma ce ar urma să fie încasată de Naftogaz de la Gazprom este de aproape 3 miliarde de dolari. 

Pentru încasarea acesteia, compania ucraineană încearcă să obțină recunoașterea și executarea deciziei tribunalului de arbitraj internațional în diverse state, inclusiv Moldova, unde Gazprom deține active. De exemplu, în Luxembourg instanța a recunoscut deja decizia de arbitraj, dar Gazprom a contestat-o și procesul de executare este sistat. 

„În alte state, deocamdată, fără succes”, recunoaște directorul executiv al Naftogaz, Yuriy Vitrenko. „Apropo, în Germania, nu putem proceda la executarea silită. Și în Polonia avem probleme, și în Moldova – la fel”, a declarat șeful Naftogaz în cadrul unui interviu pentru un post de radio.

Vitrenko a menționat că în unele țări europene colectarea datoriilor de la Gazprom este mai ușoară, iar în unele este „mai dificil din punct de vedere diplomatic”.

În Republica Moldova, cererea Naftogaz de recunoaștere și încuviințare a executării silite a hotărârii arbitrale din 28 februarie 2018 a fost depusă abia la finele lunii august 2019, la Curtea de Apel Chișinău.

Pe 13 septembrie 2019, judecătoarea Liuba Pruteanu a emis însă o încheiere prin care a refuzat în primirea cererii Naftogaz, „întrucât părțile cauzei, companiile contractante, bunurile și activele acestora, inclusiv debitorul executării, își au sediul sau se află pe teritoriul altor state decât Republica Moldova”.

„Astfel, instanțele din Republica Moldova nu au competența de a recunoaște o astfel de hotărâre și a o pune în executare pe teritoriul RM”, scrie în verdict.

La ce active pretinde Naftogaz

Naftogaz a depus recurs la Curtea Supremă de Justiție (CSJ), examinarea căruia a fost amânată deja de trei ori. Următoarea ședință ar urma să aibă loc pe 24 decembrie 2019.

Potrivit cererii Naftogaz, citate în încheierea emisă de Curtea de Apel Chișinău, Gazprom deține active importante în Moldova.

În primul rând, e vorba de cota de 50% din capitalul social al întreprinderii mixte moldo-ruse Moldovagaz, care este de 666.454.080 lei, sau 145.276.094 dolari, conform cursului calculat în momentul constituirii întreprinderii. Drept argument este invocată Hotărârea Guvernului nr. 1068 din 21.10.1998 cu privire la crearea în complexul de gaze al Republicii Moldova a unei societăți pe acțiuni moldo-ruse, dar și o serie de declarații de presă ale Gazprom sau Moldovagaz.

În plus, Gazprom are înregistrate și 4 mărci comerciale în Registrul Național al Mărcilor, ținut de către Agenția de Stat pentru Proprietate Intelectuală, „iar potrivit art.25 alin.(2) al Legii nr.38/2008 privind protecția mărcilor, marca poate face obiectul unui gaj, al altor drepturi reale, precum și al unei executări silite”.

La fel, reprezentanții creditorului fac referire la diverse articole din mass-media, precum că Gazprom are către Moldovagaz creanțe în sumă de 431,66 miliarde de ruble rusești, adică de circa 6,21 miliarde de dolari.

Sunt invocate și deciziile Arbitrajului internațional din Moscova, prin care periodic Gazprom obține titluri executorii de încasare de datorii de sute de milioane de dolari de la Moldovagaz, „din care unele sunt probabil deja și recunoscute și încuviințate spre executare în Moldova”.

„Aceste creanțe reprezintă bunurile Gazprom împotriva cărora Naftogaz poate cere executarea silită”, mai susține Naftogaz.

E problema Gazpromului?

Atât reprezentanții Moldovagaz, cât și cei ai Guvernului nu comentează deocamdată pretențiile Naftogaz față de Gazprom. „E problema Gazpromului!”, ne-au declarat surse din cadrul Guvernului.

Totuși, litigiul poate complica și mai mult situația din sectorul gazier al Moldovei. Mai ales în contextul actual, când nu există o siguranță în asigurarea cu gaze de la începutul anului viitor și ea depinde, în mare parte, de relațiile dintre Gazprom și Naftogaz – cele două cele două companii ce se află în litigiu.

Sergiu Tofilat, expert la comunitatea WatchDog, consideră că este foarte probabil ca până la urmă instanțele din Moldova să recunoască și să încuviințeze executarea silită a deciziei de arbitraj și, respectiv, Naftogaz să poată începe procesul de preluare a activelor Gazprom în Moldova.

„Aceasta ar putea complica relația cu Gazprom, dar poate crea și oportunități pentru autoritățile de la Chișinău, care dacă găsesc resurse ar putea răscumpăra cota de 50% din capitalul Moldovagaz deținută acum de gigantul rus. În plus, aceasta ar oferi și posibilitatea de a face ordine la Moldovagaz, inclusiv un audit internațional care să arate cât de justificate sunt datoriile uriașe calculate de Gazprom”, susține expertul.

Totodată, Sergiu Tofilat consideră că riscul ca Moldova să rămână fără gaze de la 1 ianuarie 2020 se menține, deoarece Moscova ar putea realiza scenariul de a sista livrările, dând toată vina pe Ucraina, pe motiv că Naftogaz, respectiv, statul ucrainean nu a acceptat condițiile semnării unui nou contract de tranzit.

Imperiul Gazprom din Moldova

De notat că Moldovagaz deține controlul asupra practic întreg sistemului de transport și distribuție a gazelor din Moldova, prin intermediul unei rețele de companii.

E vorba de 100% din pachetele de acțiuni la 19 companii, inclusiv 12 societăți de distribuție a gazelor, a întreprinderii Moldovatransgaz, care se ocupă de gestiunea rețelei de transport a gazelor, dar și a Flacara Albastră din Chișinău și IALG din Strășeni, specializate în servicii în domeniul gazier. La rândul ei, Moldovatransgaz este fondatoare a întreprinderii Transautogaz, iar Bălți-Gaz – la Bălți-Gaz-Montaj și Realexpres-Gaz din Sângerei.

Oficial, Moldovagaz este fondatoare și la întreprinderile de distribuție din regiunea separatistă. În rapoartele anuale din 2008-2009 chiar a indicat că deține cel puțin 25% în Tiraspoltrangaz, care este fondatoare a șase întreprinderi de distribuție din regiune.

Din 2009, gigantul rus Gazprom a deschis și o reprezentanță în Chișinău, al cărei administrator este Ghenadi Abașchin, fost președinte la Moldovagaz în perioada 2002-2007.

Acest articol poate fi republicat fără obligații financiare sau constrângeri legale, cu condiția citării sursei mold-street.com și indicării hyperlinkului activ la articol.